Poezie de la Ea

Alunec in dimineata asta
E pura
E sigura
E imbratisata de timp
E plina de usuratate
E o bijuterie de la cavalerul noptii
E revansa dupa cateva ore fara pasiune.
Cei mai frumosi oameni
Ii vad astazi laolaltă,
Asa cum mi se parea mereu inainte
Peste tot ca sunt oamenii.
Cele mai intense doruri
Devin tatuaje pe buricele degetelor.
As putea sa le sterg frenetic
As putea…
Dar nu pot.
Le admir si mi se pare
Ca e indicat sa devii delicat
Si protectiv
Cu ceva ce nu poti schimba.
Ce ma face sa devin un robot?
M a intrebat.
Cum poti sa rămâi doar o carcasa
Fara suflet.
Cum as putea trai altfel această dimineata?
Iti raspund eu pasivo-afectuos.
Orgasmul nostru
E tot ce am putut sa pun deoparte.
E tot ce pot sa păstrez pe viitor.
E tot ce ma poate face sa cred ca suntem liberi
E tot ce poate sa mi aseze sentimentele.
De undeva din pasiunea
Nepierduta a oranduirii
Ochiul diminetii se deschide
Si mie imi pare ca i un sarpe incolacit
In jurul unui cărbune încins.
Daca ma uit de aproape
Vad sarpele dublu
Pare a fi doar o poza
Pare a fi doar o amintire.
Insa veninul lui
Se imprastie in dimineata asta
Sa ma faca sa simt
Ca din nou pot sa simt
Ca din nou pot sa vad si sa simt
Ca din nou imi place sa aud ca pot sa vad ca simt
Doar sa imi dea un antidot necesar probabil
Pentru sângele meu însetat de nebunie.