Manifest

Astăzi poetul e un nebun frumos al marilor orașe

Vorbește în cuvinte deslușite amestecate nedeslușit

Fasole aruncată din praștie înșirată pe rânduri

Pinguinii privesc cu ochii mari de școlar prins cu tema nefăcută

Avioane de hârtie lansate ,niște semințe de dovleac scuipate

Unele zboară unicorni înaripați pe cer

Altele se lipesc de asfaltul rece al anonimatului

Mai demult scoteau cuvintele dintr-o căciulă

Astăzi le răstoarnă din găleata cu platitudini

Nici un fir roșu, nici o dilemă frământată în aluat

Coaptă la focul spiritual isteț al neuronului

Forme uneori inspirate, alteori expirate

Vorbe cunoscute într-o limba nouă

Sună bine dar nu spun nimic

Dacă mirarea e mai mare, poemul e mai bun

Ce mama dracului a vrut să zică autorul ?

Distanța e haos în nebuloasă, o prăpastie plină de stihii

Cine scrie și cine citește

Pentru cine scrii dacă nu spui nimic?

Baloane de săpun lansate la întâmplarea șansei

Odată când omul tăia un copac ceilalți înțelegeau

Astăzi când trage cu gloanțe de varză murată și ouă clocite

Ziceri blegite din tolba cu nimicuri

Copiii se duc la culcare, e târziu și e noapte

Unde sunteți voi șoimilor și leilor

Să-i strângeți pe luptători în jurul cuvântului

La bătălia ce va urmă să vină pe culmea suferinței

Uitați ce a mai rămas în urmă voastră, niște borhot

Bun de dat mâncare la râmele descreierate

Odată erați în frunte, primii, urmăriți, aplaudați, adulați,

Steagul flutura peste idealuri și pâine caldă

Astăzi slugăriți la porți închise fără simbrie

Vai mama noastră de mistreți !!!