zbatere

coboară ochiul în minte să găsească răspunsuri la întrebări
mintea coboară în inima să găsească întrebări la răspunsuri
în gândul meu se deschid un ciorchine de drumuri
încolăcite în jurul muntelui de urcat până în vârf
acolo, sus, poleit e unu în tot și toate în unu
genunchii juliți, cad, mă ridic, urc, cobor, transpir îndoială
nu am să reușesc, e greu, mult prea greu
și totuși din rugăciune îmi cresc două aripi prin răni
trupul sleit se prăbușește greoi pe cale
un porumbel de fum se ridică din focul rugului meu
acolo unde nu există durere și nu există suferință
pe iarba verde, crudă, cinstită, veselă în roua dimineții