Asumarea răspunderii la Ministerul Sănătății,

Când lucram la CFR ni se spunea totdeauna că suntem a doua armată a țării. Era un regim aproape militarizat, se dădeau ordine, se executau, controale peste controale, note de relații, sancțiuni, disciplină. Știam deja sistemul ăsta încă de pe vremea armatei obligatorii. Ca să poți conduce într-o astfel de structură e nevoie e o foarte bună pregătire iar experiența reprezintă un argument în a te impune. Un conducător trebuie să jongleze inteligent cu sistemul de pedepse și recompense. Nu poate să exagereze cu măsurile drastice cum nu poate să lase lucrurile să-i scape din mână. Disciplina în muncă este esențială și ea asigura transmiterea dispozițiilor eficient până la ultimul salariat. Ierarhia strictă face în așa fel încât să nu fie nevoie ca șeful unității să se ducă în fiecare punct de lucru să se asigure că lucrurile merg bine. Toate sarcinile de serviciu erau tratate cu multă seriozitate, nu se iroseau cuvinte, multe cu explicații inutile, nu era loc de glume și ironii ieftine.

Ceea ce vedem noi astăzi în sistemul de sănătate este disoluția unui angrenaj care nu mai funcționează. Calitățile unui conducător de ONG nu sunt sub nicio formă compatibile cu cele ale unui conducător al sănătății publice din România. Lucrurile trebuie să fie foarte riguroase și serioase, nu este nevoie de niciun fel de înflorituri specifice campaniilor de PR, în spitale este vorba despre viață și moarte, nu încape nicio nuanță. Tot aud că nu s-a comunicat bine, că nu s-a comunicat la timp, că nu s-a citit bine o foaie. Cum poate cineva să ascundă prin orice tehnică de PR că au murit trei oameni sufocați într-un spital public? Cum se pot ascunde incendiile din spitale printr-un comunicat de presă ? Asta numai în cazul în care cetățenii nu mai înțeleg limba română și nu mai înțeleg diferența între viață și moarte. Senzația mea este că nimeni nu mai controlează nimic, ministru și-a delegat atribuțiile tocmai pentru a se descărca de răspundere. Fiecare se descurcă cum poate , cu ce are, la fața locului.

Am înțeles că există o luptă cu mafia din sănătate. Nu am văzut lupta asta în schimb am văzut un sistem de sănătate în colaps. La Transporturi am văzut lupta cu mafia, am auzit argumentele, am apreciat fermitatea și hotărârea. Nu-mi doresc decât să continue. Domnul Vlad Voiculescu din păcate este total nepotrivit pentru o răspundere atât de mare, e prea moale, e lipsit de determinare, de rigoare. În situația de astăzi la acest minister e nevoie de cineva extrem de ferm, rigid, cu riscul de a pierde la imaginea de ‘’băiat de treabă’’. Este cu totul și cu totul o altă situație decât atunci când strângi niște ajutoare și le distribui într-o mai mică sau mai mare măsură. Nici calitatea de a fi anti-pesedist nu te face un om mai competent. Nici dacă îl înjuri pe Dragnea și oamenii lui nu te face automat un om mai deștept.

Sunt oameni care gândesc simplist, binar, zero sau unu. Dacă astăzi atac puterea înseamnă că sunt pesedist. Nimic mai fals, îmi doresc ca toți miniștri incompetenți și hoți din guvernările anterioare să plătescă pe măsura faptele lor. Nu apreciez partidul care i-a susținut dar asta nu înseamnă că nu văd realitatea. Iar realitatea este că astăzi în România se moare în spitale din cauza incompetenței și proastei organizări. Iar pentru acest lucru cineva trebuie să-și asume răspunderea pentru că din păcate noi nu ne permitem să facem calificări la locul de muncă, nu mai avem timp.