Restaurația la calea ferată cu gândul la următoarea demnitate,

Grindeanu se bucură de presă bună. Cu toate că nimic nu-l recomanda pentru postul pe care îl ocupă, în urma unor multiple alte funcțiuni pe care le-a exercitat în statul român, cu toate că se pricepe la transporturi așa cum s-a priceput și la comunicații sau în postul mult mai bine stipendiat de Președinte al Autorității Naționale de Administrare și Reglementare în Comunicații, e menajat sau promovat timid. Să nu uităm și de jumătatea de an în care a fost prim-ministru al României adus de mână direct de Dragnea. Episodul s-a terminat în mod caragialesc cu o blocare în guvern și o moțiune de cenzură din partea propriului partid. Nu că acum n-ar fi și viceprim-ministru, pentru că domnul Grindeanu e multifuncțional.

Când a venit în minister nu-și cunoștea autoritățile din subordine, AFER și ARF. Asta nu l-a împiedicat acum însă să schimbe conducerea AFER-ului și poate a ARF-ului. Câte dezvăluiri s-au făcut în presă despre relațiile de familie din aceste instituții, câte critici au primit pentru inactivitate și pentru faptul că au adus Romania în pragul infrigementului, faptul că transportul feroviar este pe marginea prăpastiei, toate astea n-au contat până să hotărască domnul Grindeanu. Acum calitatea de bază a oricărui viitor director general este să provină din Timișoara, vezi schimbările de la CFR SA și ASFR. A mai făcut ceva domnul ministru, a aprobat bugetele de la CFR-Marfă și CFR-Călători, după ce foștii directori au aruncat prosopul și s-au retras învinși. Numai că în noile bugete aprobate se prevăd niște pierderi calculate colosale, angajări de personal, cheltuieli suplimentare. Ne-a explicat un băiat că pierderile astea provin din scumpirea prețului la energie și motorină, însă cu toate astea nu putem să nu vedem că cele două companii rămân găurile negre ale bugetului ministerului și, în fapt, asistăm la o restaurație. Tot ce se realizase în mandatul precedent, acum este anulat. Ceea ce este însă mai deranjat este că ministerul deține aceste companii care activează pe o piață liberă. Faptul că statul își asuma pierderile acestora este, în mod evident, o concurență neloială. Un operator feroviar privat nu-și poate permite pierderi pentru că este nevoit să se desființeze. La stat este posibil, mai ales când banii sunt acoperiți din taxele și impozitele cetățenilor. În loc să ia niște decizii demne de un om de stat și să hotărască dacă mai ține aceste societăți complet ineficiente, domnul ministru se gândește electoral, caută subterfugii pentru a mai păcăli încă o dată legislația europeana în domeniul concurenței. Și face acest lucru exact după ce s-a primit de la UE o decizie prin care CFR-Marfă trebuie să ramburseze ajutorul primit de la stat cu ani în urmă, în vederea pregătirii pentru privatizare. Privatizarea nu s-a făcut, dar datoriile sunt la fel. Aflăm tot din presă că se urmărește adoptarea unui act legislativ prin care datoriile CFR-Marfă să fie trecute la bugetul de stat, adică tot în buzunarul cetățeanului. Eu nu înțeleg cât timp vor mai merge scamatoriile astea, o societate care de 20 de ani nu a mai făcut profit, o societate care produce an de an pierderi și mai mari, care a scăzut dramatic pe piața de transport, care nu mai are mijloace să-și facă obiectul de activitate, unde crede domnul ministru că o poate duce ? Nici măcar de concluziile Corpului de Control al Curții de Conturi nu a ținut seama. Ministerul nu are decât rolul de a reglementa piața de transport, nu de a administra societăți care fac transport pe o piață liberă. Ministrul transporturilor este și ministrul operatorilor feroviari privați, care până la urma sunt singurii care își plătesc taxele și impozitele. Aștept și din partea Consiliului Concurentei o luare de poziție în speța asta, până la urma nu e normal să lăsăm toată responsabilitatea numai pe instituțiile UE.

A mai fost domnul Grindeanu și la mare, a văzut acolo o grămadă de vagoane și a dat dispoziție să dispară, să nu-i mai obtureze câmpul vizual. Mi-am adus aminte de vremea lui Ceaușescu, când marele cârmaci dădea o dată din mână și cădea un cartier de blocuri, la fel și domnul Grindeanu, a dat o dată din mână și 700 de vagoane a trebuit să fie mutate. Din păcate mutatul vagoanelor de colo-colo nu rezolvă nimic, ba generează și niște costuri. Numai bine că 500 de vagoane s-au integrat în peisajul vegetal al locului și nu au mai putut fi mutate pe motiv că încă n-au înflorit copacii crescuți în vagoane. E nevoie de o echipă de pădurari acolo, mai bine ar înscrie parcul de vagoane la ocolul silvic.

Intre timp băieții din consiliile de administrație își iau salariile, administrează de iese fum din companiile feroviare de stat, datoriile cresc, infrastructura e la pământ, e o mare minune că se mai poate circula încă pe calea ferată.

Domnul ministru nu are soluții, merge pe aceeași politică populistă de a cârpi bugetele trecând pierderile la stat, cu gândul evident la următoarea demnitate pe care o va ocupa binemeritat.

Umblă vorba prin târg/presă că se pregătește debarcarea directorului de la ARF, sigurul om care făcea treabă în toată structura asta stufoasă. După ce doi ani de zile nu s-a mișcat nimic, a venit în sfârșit cineva care a demarat contracte reale de achiziții și, ca drept răsplată, i se pregătește o debarcare. Se pare că școala aia, Colegiul de Securitate, e mai importantă uneori și decât mersul pe calea ferată. 

Dacă vă interesa domeniul transporturilor feroviare, aflați că merge prost și va merge și mai prost.