La plăcinte înainte, la război înapoi

Putin a decretat mobilizare parțială pe tot teritoriul Federației Ruse. Au început timid manifestații împotriva războiului pentru dacă până acum era o știre de urmărit la televizor din acest moment războiul a ajuns în casa fiecărui rus. Mulți încearcă să fugă, cei care își permit, dar asta nu înseamnă că va rămâne Putin fără resurse pentru armata lui, Rusia e mare și nu vor putea fugii cu toții. Niște bătrâni care trimit tinerii la moarte. Cu ce drept acești oameni dispun de viața altor oameni ? În numele patriotismului, al credinței, al gloriei și măreției.

Dacă în România s-ar decreta mobilizare generală sunt convins că foarte mulți bărbați vor încerca să scape. O situație de război ar schimba profund orice calcule individuale, planuri, proiecte. Nu mai contează ce ai făcut, ce ai studiat, cum ți-ai dus viața, dacă ți-ai plătit facturile, impozitele sau rata la banca. Pur și simplu oamenii își vor lua lumea-n cap lăsând în urmă case, firme, familia, prietenii, părinții, cu singurul scop de a-și salva viața, de a supraviețui. E în firea profundă și naturală a omului instinctul de supraviețuire. Vor pleca în necunoscut, spre nicăieri, fără nicio garanție, cu singura speranță că vor trăi. Cine poate să-i condamne și în numele căror principii când cel mai mare drept al omului e dreptul la viață.

Am ajuns aici datorită imperfecțiunii sistemului democratic care permite tuturor dușmanilor democrației să se exprime în numele libertății de exprimare. Toate curentele astea naționaliste de cavernă, toți răzvrătiții și frustrații, cei care caută nod în papură ca să găsească motiv de gâlceava, fundamentaliștii mistici care și-au dezgropat idolii ideologici din perioada interbelică, iubitorii de comunism și de Rusia, toți oamenii ăștia vorbesc la televizor, sunt chemați să-și dea cu părerea, să umple lumea de ură. Nimeni nu le taie emisia. Naționaliștii agresivi și violenți dintr-o țară intră în conflict ireductibil cu cei că ei din alte țări care în mod evident susțin exact contrariul. După ce se epuizează toate argumentele promovate subiectiv și haotic se trece la partea dura a lucrurilor, la război. Dar războiul nu e făcut de cei care aruncă vorbe goale și otrăvesc opinia publică, războiul e dus de oamenii obișnuiți care nici măcar nu sunt interesați, de cele mai multe ori, de balivernele spuse de liderii politici.

Din păcate experiență celui de-al doilea război mondial ne arată că toți ideologii din România ai crimelor în masă, ai războiului, ai violențelor, ai genocidului și ai Holocaustului, au supraviețuit. Cei care au murit au fost țăranii români care niciodată nu s-au amestecat în dezbaterile politice. Marii intelectuali români care au incitat la ură, la omor, la violente și război au supraviețuit fugind în străinătate în timp ce bunicii mei au făcut frontul, niște oameni care n-au făcut nimănui niciun rău, care n-au urât pe nimeni și care nu și-au dorit să ajungă în război. Nu-ți trebuie multă imaginație să-ți închipui ce va fi la noi în cazul unei conflagrații. În Rusia în momentul în care fiul unui demnitar este chemat să lupte în război acesta le răspunde interlocutorilor că va rezolva la alt nivel și el nu va merge la armată. Exact așa va fi și la noi, fără nicio îndoială.

Nimeni nu-și dorește să meargă la război, la moarte. Dacă s-ar face un referendum rezultatele ar fi zdrobitoare pentru pace. Nicio mama nu-și crește băiatul că să ajungă carne de tun într-un măcel groaznic. În evul mediu erau soluții mai cavalerești, conducătorii armatelor se înfruntau individual și astfel se decidea învingătorul. Dar mai-nainte de toate astea ar trebui să renunțăm la ideologiile agresive și violente pentru că în final toate duc la sute de mii de morți într-un conflict inutil. Naționalismul bezmetic care vede inamici peste tot, împletirea religiei cu politica în ideologii extremiste, nostalgia unei societăți utopice care parcă nu vrea să mai moară, toate astea sunt focare de infecție mortală.

Poate că războiul ăsta din Ucraina e ultima zvâcnire a unui monstru construit pe mândrie, prostie, ortodoxism pravoslavnică, și instincte primare. Rusia nu are cum să reprezinte viitorul lumii, dacă așa arată viitorul lumii atunci înseamnă că ne îndreptăm spre un dezastru. O benzinărie cu armată, asta poate că funcționează pentru ei, pentru noi n-are cum.

Și toate astea pentru că niște oameni se încăpățânează să privească înapoi, acum 50 de ani, acum o sută de ani, sau poate și mai departe, vor să trăiască în comunism, în evul mediu sau chiar în epoca primitivă. Nu înțeleg viitorul, lumea nouă, progresul, și atunci vor să ne oblige pe toți să trăim în lumea lor cu riscul de a ne extermina. Nu degeaba s-a dezvoltat în Rusia concepția că nu există o lume fără Rusia, sau mai exact, dacă nu există Rusia nu mai există lumea.