Refuz să accept statutul de tolerat în Europa

Europa ne refuză intrarea încă o dată în spațiul Schengen. Ne trimit să ne facem temele, nu suntem pregătiți spun ei. Dacă în urmă cu douăzeci de ani aș fi crezut în onestitatea lor, astăzi nu mai cred, îmi pare rău , e o mare ipocrizie, nu doresc decât să ne șantajeze, să ne arate că oricând putem fi dați afară. E cu atât mai absurd cu cât noi suntem geografic în Europa, noi suntem în casa noastră.

E încă o umilință colectivă pe care o suportăm din partea occidentului, occident pe care îl venerăm dealtfel, pe care îl luăm drept exemplu. Se vorbește despre corupție, despre nerespectarea MCV-ul și alte scuze nerezonabile. În realitate, în calitate de cetățean al României și implicit al Europei, mă simt umilit. Iar umilință asta vine în continuarea discriminării sistematice la care sunt supuși românii în vest. Dacă am fi fost tratați cu respect i-aș fi crezut acum, însă cum știu cât de lipsiți de bun-simt ne tratează, în toate ocaziile, am convingerea că nu fac decât să-și prelungească nesimțirea în ceea ce ne privește. Pentru fiecare român acest refuz de a ne primi în spațiul Schengen este o palmă, un scuipat în obraz. Dacă am fi onești am recunoaște că în momentul de față am ajuns bătaia de joc a Europei. Am călătorit foarte mult în țările europene occidentale și vă pot spune categoric că nu e vina noastră, e comoditatea lor, dorința de a-și găsi un cal de bătaie, o țară de care să râdă fără niciun motiv. Cum să-i cred că e vorba de MCV când nu pierd nicio clipă să ne jignească. Fără nicio legătură cu MCV-ul, doar cu niște resentimente și mentalități medievale de stăpâni și sclavi.

Respingerea asta are un efect asupra fiecărui român, le întărește occidentalilor părerea potrivit căreia noi suntem ciumați, că ne merităm soarta de respinși, de marginali, de motiv de batjocură. Primirea în Schengen nu avea efecte foarte importante la nivel individual însă avea o simbolistică importantă. Iar respingerea e cu atât mai dramatică. În multinaționalele europene angajații români sunt discriminați, ei nu avansează, nu sunt retribuiți precum colegii lor vestici, dacă greșesc sunt sancționați mult mai drastic, iar România e privită în general ca o țară primitivă, de lumea treia. Nici măcar în raport cu țările est-europene , Cehia, Polonia, Ungaria, etc, nu suntem pe picior de egalitate. Au ajuns și ăștia să ne ia în balon. Uitați-vă doar la Ungaria lui Viktor Orban, câte lucruri și-a permis până acum față de UE, inclusiv o alianța pe față cu Putin, ei sunt în Schengen iar noi nu. Dacă noi am fi îndrăznit doar să ne gândim la ceea ce au făcut ungurii am fi fost aruncați din UE în secunda doi.

Există bineînțeles și conaționalii care înțeleg din acest refuz că trebui să punem capul în pământ și să ne uităm la corupția noastră, la legile justiției, la plagiate, etc. Avem probleme cu toate acestea, niciodată nu trebuie să ne oprim din combaterea corupției, cel mai mare inamic al bunăstării noastre. Putem face asta și fiind membrii ai spațiului Schengen, așa cum fac toate celelalte țări membre, țări care nu duc lipsă de corupție, ba chiar sunt mult mai bogate în așa ceva. Nu e nevoie să fim veșnic puși la colț pe coji de nucă pentru că noi suntem români. În timp ce la noi corupția se referă la mită pentru polițiști în trafic, o ciocolată pentru medic, strângerea de bani pentru fondului clasei, comisioane din contracte cu guvernul, în occident vorbim de paradisuri fiscale de unde se finanțează crima organizată, traficul internațional de droguri, spălarea de bani. Corupția noastră ne afectează doar pe noi în timp ce corupția lor afectează toată planeta, țări și continente întregi. Să fim serioși, nu despre asta e vorba în refuzul lor, dacă erau așa de preocupați de corupție o rezolvau mai întâi la ei în țară.

Se mai vorbește de imaginea proastă pe care ne-o fac compatrioții noștri în străinătate, de cerșetori, de hoți, de prostituate. Pe lângă faptul că e un produs al sărăciei, nici occidentalii nu duc lipsa de așa ceva. Dacă am intra în Schengen și dacă am continua să ne dezvoltăm sărăcia ar fi diminuată încât ar dispărea cerșetorii, hoții și prostituatele.

Bunicii și străbunicii mei s-au născut în Transilvania pe când era parte a imperiului austro-ungar. Cu toate că erau ocolo din moși –strămoși, aveau statut de națiune tolerată. În mod ciudat, de parcă timpul n-ar fi trecut deloc, eu astăzi mă simt ca fiind un cetățean tolerat în UE.   

De ce majoritatea românilor aflați la muncă în vest își doresc să se întoarcă acasă ? Pentru că acolo nu sunt decât tolerați pentru a munci, niciodată nu sunt văzuți ca niște cetățeni cu drepturi egale, niciodată nu li se permite să se integreze. Sunt buni doar de muncă și-atât.

Noi suntem în Europa de la nașterea noastră ca națiune. Nimeni nu poate să ne dea afară de-aici. Trebuie să ridicăm capul din pământ și să ne cerem drepturile legitime. Să ridicăm glasul, să ridicăm pumnul dacă e nevoie, însă nu e cazul să ne mai lăsăm umiliți. Noi nu suntem niște tolerați în Europa.